Geometrie sacra
Geometrie Sacra
Formele geometrice
sunt considerate inca din cele mai vechi timpuri simboluri care reduc la esenta
adevarurile cele mai complexe. Prin forma lor condenseaza tendintele ce ar
putea renaste intregul ciorchine al respctivului adevar, la fel precum
subconstientul rezuma in simboluri ideile sau gandurile receptionate. Figurile
geometrice sunt ca o schita a realitatii. Vechii intelepti cand trasau o linie,
un cerc, o cruce, o hexagrama sau un sarpe care isi inghite coada (ourobouros),
reprezentau o intreaga stiinta nemuritoare. Intelegand simbolurile si felurile
in care ele se manifesta in creatie se ajunge la esenta dobandindu-se cunoasterea.
Toate dimensiunile
piramidelor se bazeaza pe o uluitoare acrobatie a celor mai controversate
numere ale matematicii si ale naturii: pi (3,14) si 1,618 (numarul de aur), din
a caror combinare geometrica ar fi rezultat tot ceea ce poate cladi armonios
omul, inspirat de dinastia sapientiala a zeului Thot. Mai mult, diametrelor
planetelor Sistemului Solar au loc si ele in geometria riguroasa a piramidelor.
Poate o mâna si o minte de geniu au existat pe aceste meleaguri cu milenii in
urma deaoarece:
1. Axa care uneste
marea sala subterana a platoului Giseh cu centrul micii piramide asociata
Sfinxului trece prin Ierusalim. Or acest oras nici nu exista pe vreo harta la
vremea construirii Sfinxului (de fapt nici nu se punea problema cunostintelor
geografice in cadrul civilizatiei egiptene din mileniul III i.Ch.).
2. O linie dreapta,
care uneste vârfurile piramidelor lui Keops si Mikerinos si trece pe la
jumatatea muchiei piramidei lui Kefren, ajunge pâna la misterioasele ruine ale
unor edificii descoperite in plin desert. S-a gândit oare arhitectul sa atraga
atentia asupra vreunei legaturi oculte intre monumentele platoului Giseh si
acele neelucidate morminte izolate si ingropate in nisipul mileniilor?
3. Cum a fost
posibila asezarea centrelor de simetrie ale celor trei piramide si a Sfinxului
dupa criteriile extrem de riguroase ale unor triunghiuri cu totul speciale,
necunoscute in acea epoca? Este vorba de triunghiul sacru al lui Pitagora
(dreptunghic, cu laturile 3, 4 si 5) si triunghiul sublim (isoscel, cu doua
laturi egale cu numarul de aur si o latura egala cu unitatea).
Este evident ca nu
ne putem imagina cum niste blocuri de piatra de peste doua tone au fost parca
asezate cu o mâna fermecata si nu cu o populatie de muncitori având dispozitive
rudimentare. Dar mai presus de orice, nimeni nu poate decât specula pe marginea
motivatiei unei astfel de gândiri arhitectonice incompatibile cu epoca
edificarii respectivelor monumente. Egiptologii sunt unanimi intr-o singura
privinta: faraonii nu au fost niste excentrici doritori sa-si puna supusii la
treaba in urma unor capricii. Religiozitatea lor este mai presus de orice
indoiala, dar de la credinta la arhitectura (privita nu numai ca arta, ci si ca
geometrie si trigonometrie in vremea când aceste stiinte nu existau nici macar
in faza de embrion) este o distanta inexplicabila.
Mai adaugam un
aspect cel putin la fel de straniu: raza cercului care se inscrie in triunghiul
piramidei lui Keops este proportionala cu distanta medie dintre Mercur si Soare.
Solidele platonice
Geometria sacră
reprezintă forma pe care o creează un anumit tip de frecvenţă. Altfel spus,
forma este un rezultat direct al frecvenţei. Materia întreagă există
datorită faptului că energia acestei materii este menţinută într-o anumită
stare, ca substanţă a vibraţiei. Toate tiparele Creaţiei tridimensionale,
inclusiv forma umană, sunt constituite din legături energetice, care rezultă
dintr-una din cele cinci forme simple sau dintr-o combinaţie a lor.
Timp de
secole, aceste cinci forme au constituit un subiect pentru cercetare si
pentru dezbateri. Modelele fundamentale, care sunt, literalmente, codurile
geometrice ale Creaţiei, sunt cunoscute astăzi, drept solidele platonice şi
descriu, fizic, volumele cuprinse de aceste modele.
Termenul
“platonic” face referire la omul de stiinţă şi filozoful Platon şi la una
dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, Timaeus. În această lucrare, Platon,
foloseşte ca instrument metaforă, pentru a descrie o cosmologie universală,
bazată pe anumite tipare interconectate ale geometriei. Totuşi, se pare că
aceste tipare au fost cunoscute cu mult înainte de Platon, după cum o arată
vestigiile arheologice ale formelor rezultate din aceste tipare, care pot fi
văzute în Muzeul din Cairo, din Egipt. În casetele de sticlă se află,
executate cu fineţe, modele ce datează de 3.000 de ani, modele ale formelor
despre care se vorbeşte în Timaeus.
Şi mai vechi decât aceste forme sunt cele păstrate la Ashmolean Museum din
Oxford, Anglia, despre care se estimează că au fost asamblate cu aproximativ
1000 de ani înainte de vremea lui Platon. Deşi nu sunt tot atât de fin lucrate
ca formele egiptene, aceste modele reprezintă, într-un mod foarte evident,
indicii despre cunoaşterea naturii fundamentale, geometrice, a “cărămizilor”
Creaţiei.
Un
solid platonic poate fi definit drept suprafeţele ce conturează un volum foarte
special, perfect închis. Toate dimensiunile ce definesc porţiuni ale acestui
volum sunt egale, fiind, de asemenea, egale, valorile tuturor unghiurilor
interioare ce definesc colţurile. Din punct de vedere conceptual, se poate
considera că un astfel de solid constă dintr-o singură celulă elementară a formei,
care se repetă, prin celule adiacente, egale, până ce ajunge din nou în
contact cu celula iniţială. Toate unghiurile formate prin alipirea celulelor
elementare sunt egale, ca şi dimensiunile tuturor laturilor celulei. În
prezent, se cunosc cinci solide platonice regulate. Acestea sunt:
tetraedru 4 feţe, 6 muchii şi 4 colţuri;
hexaedru
(cub) 6 feţe, 12 muchii şi 8 colţuri;
octaedru 8 feţe, 12 muchii şi 6 colţuri;
dodecaedru 12 feţe, 30 muchii şi 20
colţuri;
icosaedru 20 feţe, 30 muchii şi
12 colţuri.
Torul, Prima Formă
În orice carte de
matematicã veţi găsi că acest model are numărul minim de linii ce pot fi
desenate pe o suprafaţă plană, pentru a defini forma în 3 dimensiuni numitã
tor. Un tor se formeazã atunci când rotiţi modelul Genezei în jurul axei sale
centrale, creând astfel o form care
arată ca o gogoaşă, doar că deschizătura din mijloc este infinit de mică. Un
tor, este o formã unică, în sensul că aceasta se adună în el însuşi spre
centrul său, sau se desface, atât spre interior, cât şi spre exterior. Nici o altă
formă din natură nu poate face aceasta sau ceva asemănător. Un tor este prima
formă care apare din tiparul Genezei şi este o formă absolut unică printre
toate celelalte care există. Arthur Young este cel care a descoperit că această
formă se compune din şapte regiuni, care se numesc “harta celor şapte culori”.
Aproape orice carte de matematică prezintã torul şi menţionează această hartă a
celor şapte culori.
Sunt şapte regiuni,
care au toate aceeaşi mărime şi care acoperă complet suprafaţa tubului torului.
Este exact ca în modelul Genezei, unde şase cercuri se rotesc în jurul celui
de-al şaptelea, care este situat în centru şi din care porneşte toată
suprafaţa. Este perfect, fără nici un defect.
Forma de tor
guvernează numeroase aspecte ale vieţii noastre. De exemplu, inima omului are
şapte muşchi care formează un tor şi el pompează în şapte regiuni, care se văd
pe harta torului; întreaga cunoaştere se află în noi. Torul se află în jurul tuturor
formelor de viaţă, a tuturor atomilor şi a tuturor corpurilor cereşti: planete,
stele, galaxii, etc. Este forma primordială a existenţei. „La început a fost
cuvântul”.
Cand invataturile
geometriei sacre sunt folosite pentru a arata adevarul antic ca viata apare din
acelasi tipar, putem vedea foarte clar ca ea apare din aceeasi sursa. Atunci o
intelegere mai larga a universului ni se dezvaluie si descoperim ca toate
aspectele realitatii sunt sacre. Intelegerea adevarurilor simple ale Geometriei
Sacre ne conduc catre o evolutie in constiinta si deschiderea inimii ca fiind
urmatorul pas in procesul evolutiei umane.
Odata disponibile
numai in scolile secrete ale misterelor invataturile geometriei sacre sunt acum
la indemana oricaruia dintre noi! Pot fi folosite pentru a ne conecta intr-un
mod total cu Universul, precum si pentru a beneficia de vindecarea fizica si
emotionala, dar si o deosebita pace mentala. Cand aceste adevaruri sunt
intelese cu mintea (creierul stang) si experimentate din inima (creierul
drept), o intrega noua lume apare. Aceste invataturi predate initiatilor din
Egiptul antic si se numea Scoala misterelor a ochiului drept a lui Horus.
Geometria Sacra –
Poarta spre evolutie
In cursul Floarea
vietii sunt prezentate invataturile din Scoala misterelor a ochiului drept a
lui Horus, asa cum au fost ele introduse de Drunvalo Merchisedek, precum si o
tehnica puternica de respiratie si meditatie numita Meditatia Mer-Ka-Ba.
Intelegerea legaturii intre Geometria Sacra si meditatie creaza o poarta prin
care fiecare poate calatori dincolo de timp si spatiu intr-un camp unificat din
care toti facem parte – energia vie a intregii creatii. Dupa practicarea pentru
un timp a meditatiei Mer-ka-ba, participantii la curs pot experimenta schimbari
profunde in viata, prin deschiderea perceptiilor catre potentialul nelimitat al
spiritului.
Flooarea vietii si
Tehnica Meditatiei Mer-Ka-Bah
Complexitatea
acestor invataturi are la baza invataturile lui Drunvalo din cele doua volume
ale cartii sale „Anticul Secret al Florii Vietii”. Experimentand acest curs
cunoasterea anticilor va fi readusa viata in voi!
Când folosim
învăţăturile de geometrie pentru a demonstra adevărul străvechi al faptului că
orice formă a vieţii decurge din acelaşi tipar, putem limpede vedea cum orice
formă a vieţii purcede din aceeaşi sursă... forţa inteligentă a lui "Dumnezeu".
Atunci când geometria este folosită pentru a explora acest mare adevăr, în faţa
ochilor ni se va deschide o înţelegere mai vastă a universului, până când orice
aspect al realităţii va deveni pentru noi sacru. înţelegerea adevărurile simple
ale geometriei sacre ne conduce la o evoluţie a conştiinţei şi la o deschidere
a inimii care reprezintă următorul pas, în procesul evoluţiei umane.
Adevăratele forme
ale geometriei sacre nu stagnează, nu se fixează niciodată la o singură formă.
în schimb, ele se află într-o constantă transcendenţă fluidă şi schimbare (evoluând
sau involuând) de la o formă geometrică la alta, la viteza sau cu frecvenţa
care le este proprie. Aceste stări în continuă evoluţie ale geometriei
oglindesc natura aflată într-o statornică evoluţie a conştiinţei umane.
Geometria sacră, în
forma sa primordială, se construieşte din ţesătura "materiei-spirit"
conştient transcendente. Aceste forme ale geometriei sacre ne apar adesea în
vise şi viziuni. Adeseori ele ni se prezintă într-o sucesiune extrem de rapidă,
ca de mitralieră, ca şi cum ar fi nişte hieroglife purtătoare ale unei imense
încărcături emoţionale şi de înţelesuri, legate de fiecare din simboluri. în
aceste cazuri, adesea nu este necesară o înţelegere intelectuală a înţelesului din
spatele imaginilor. Subconştientul nostru înţelege şi de acolo va începe
transformarea.
Cu puţin efort, învăţăturile
Florii Vieţii şi ale geometriei sacre ne vor ajuta să zărim prin fereastra
credinţelor noastre condiţionate şi să privim la vastitatea adevăratului nostru
sine şi la potenţialul său nelimitat.
acestea se vad si la modificarile de camp magnetic ale pamantului avertizand un cutremur .
RăspundețiȘtergere