Despre anii petrecuti de inteleptul Issa in Tibet
Despre anii petrecuti de inteleptul Issa in Tibet
Nu exista nici un document si nici o dovada ca intre 12 ani si 30 de ani Iisus a fost in Nazareth sau in imprejurimi. Mai multi calatori in Orient afirma insa ca au vazut si chiar au copiat un text budist despre sfantul Issa, care relateaza ca Iisus Hristos a petrecut acei ani in India si in Tibet.
Crestinatatea s-a obisnuit, de mai bine de 2000 de ani, sa-l “inchida” pe Iisus in cele 4 Evanghelii ale Noului Testament si, eventual, in forma implicita, in Faptele Apostolilor. Nici o alta sursa despre viata si invataturile Fiului lui Dumnezeu nu este luata in considerare de catre oficialii religiei crestine. Pentru acestia, orice alta scriere care poarta amprenta Invatatorului, in afara celor mai sus mentionate, este considerata apocrifa. Cu alte cuvinte, aceste scrieri ar contine mai multa fantezie si mai putin adevar. Evanghelia lui Toma, atat de simbolica si de profunda, apoi scrierile sub dictare divina, exprimate la persoana I de insusi Iisus si puse pe hartie de Jakob Lorber si nu in ultimul rand, manuscrisul despre viata profetului Issa pastrat la manastirea tibetana Himis din tinutul Ladakh, sunt tot atatea dovezi ale unei vieti divine, traite sub semnul miracolului.
Probabil ca multi v-ati intrebat de ce nici una din cele 4 Evanghelii nu spune nici un cuvintel despre viata lui Iisus de la 12 pana la 30 de ani. Evanghelia lui Luca are totusi un singur verset referitor la aceasta perioada: “Si Iisus crestea in intelepciune si in statura, si era tot mai placut inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor.” Ce a facut Iisus in anii aceia? S-a dus la scoala, a invatat de la cineva cum sa faca miracolele pe care le-a infaptuit ulterior, in cei 3 ani de peregrinari prin tinuturile Galileii, Iudeii si Samariei? Sau pur si simplu a dus o existenta obisnuita, nemarcata de nici un eveniment care sa merite sa fie consemnat?
Pozitia traditionala adoptata de eruditii si de teologii crestini este aceea ca in acesti ani Iisus a fost in Nazaret sau prin apropiere, si ca nu s-a scris nimic despre el in acea perioada pentru ca nu a facut nimic demn de a fi consemnat.
Raspunsul la aceasta intrebare a venit din inima Asiei, sub forma unei carti publicate in 1894 de ziaristul rus Nikolai Notovici: “Viata necunoscuta a lui Iisus Hristos”. Notovici sustinea in aceasta carte ca, in timpul calatoriei sale in Ladakh (zona supranumita “Micul Tibet”) in anul 1887, a gasit o copie a unui vechi manuscris budist care spunea in mod explicit unde fusese Iisus in timpul anilor sai “pierduti”: in India si in Tibet.
Nikolai Notovici a vazut manuscrisul de la Himis
In 1887, Nikolai Notovici a plecat intr-o calatorie spre India, obiectivul sau fiind “studierea obiceiurilor si a modurilor de viata ale popoarelor Indiei si, in acelasi timp, investigarea naturii maiestuoase a arheologiei misterioase din aceasta tara minunata”. El a intrat in India prin muntii Afganistan, a trecut prin Rawalpindi, Punjab, templul de aur de la Amritsar, apoi a traversat Kashmirul, “valea fericirii vesnice”, pentru a se indrepta spre Ladakh. De acolo, Notovici intentiona sa se intoarca in Rusia prin Karakorum si Turkestanul chinez. In drumul sau, a vizitat o gompa (literal inseamna “loc retras”) budista. la Mulbek.
Aici, ziaristul rus a fost primit de un lama care i-a spus ca in arhivele din Lhassa, capitala Tibetului si resedinta lui Dalai Lama, se gaseau cateva mii de manuscrise antice despre viata profetului Issa, numele oriental al lui Iisus. La Mulbek nu exista nici un astfel de document, din pacate, insa lama i-a indicat in continuare cateva dintre cele mai importante manastiri care aveau cópii ale manuscriselor. Ideea gasirii si studierii acestor manuscrise l-a fascinat intr-atat pe Notovici incat s-a decis sa ajunga pana la Lhassa, oras interzis celor care nu erau budisti. Mergand din manastire in manastire in cautarea acestor manuscrise misterioase, el a ajuns la manastirea Himis, situata la 25 de mile de Leh, capitala Ladakhului.
Himis, numita de catre fondatorii ei “Sustinatorul sensului preceptelor lui Buddha”, este cea mai mare si mai importanta manastire din Ladakh. Datorita izolarii ei intr-o vale ascunsa din Himalaya, la 4500 m altitudine, cei care au vizitat-o spun ca ea evoca viziuni ale taramului mitic Shangri-La.
La Himis, Notovici a asistat la unul dintre ritualurile pentru alungarea fortelor raului realizate de lama-si, dupa care l-a intrebat pe conducatorul manastirii daca auzise vreodata de Issa. Lama i-a raspuns ca budistii il respecta foarte mult pe Issa, dar nimeni nu stia prea multe despre el, cu exceptia acelor lama-si care citisera relatari referitoare la viata sa. El a mai precizat ca, printre numeroasele pergamente de la Himis, “pot fi gasite descrieri ale vietii si ale faptelor lui Buddha Issa, care a predicat doctrina sfanta in India si printre copiii lui Israel”. Potrivit acelui lama, documentele originale aduse din India in Nepal si apoi in Tibet fusesera scrise in limba pali, limba religioasa a budistilor. Copia de la Himis era o traducere in tibetana a acestora.
Soarta a facut ca, la doar jumatate de zi dupa ce a parasit manastirea Himis, Notovici sa fie fortat sa se intoarca, pentru ca si-a fracturat un picior. In perioada convalescentei sale, Marele lama de la Himis a scos la iveala in cele din urma doua volume mari, legate in piele si ingalbenite de timp, si a citit cu voce tare capitolele legate de viata sfantului Issa. Interpretul lui Notovici a tradus textul pe care ziaristul rus si l-a notat cu minutiozitate in jurnal.
Biografia lui Issa era alcatuita din versete izolate care nu aveau titlu si care erau imprastiate pe parcursul textului. Notovici a grupat versetele si le-a pus in ordine dupa care, cativa ani mai tarziu, a publicat documentele impreuna cu relatarea descoperirii sale in cartea “Viata necunoscuta a lui Iisus Hristos”, carte ce a fost foarte apreciata in epoca dar a si constituit obiectul unor vii controverse.
O marturie din Shambala: Nicholas Roerich
Nicholas Roerich, personalitate remarcabila a Rusiei secolului trecut, pe care fostul presedinte Mihail Gorbaciov il numea “unul dintre stalpii culturii ruse”, a scris in cartile sale despre calatoriile Sfantului Issa in Orient. Intre anii 1924-1928 el a condus o expeditie prin Asia Centrala, cu itinerariul: Sikkim, Punjab, Kashmir, Ladakh, Karakorum, Muntii Altai, Mongolia, desertul Gobi, Tibet.
Nicholas, sotia sa Helena si fiul lor George au constituit sufletul acestei expeditii in Asia Centrala, care a fost alcatuita din 9 europeni, 36 de localnici si 102 animale (camile, iaci, cai si catari). Ei au fost insotiti, in timpul calatoriei prin Sikkim, de catre celalalt fiu al familiei Roerich, Sviatoslav, si de catre lama Lobsang Mingyur Dorje.
Expeditia a avut scopuri multiple. Obiectivul principal era acela de a reda in imagini picturale tinuturile si popoarele din Asia Centrala, astfel ca, pe intreaga durata a calatoriei, Nicholas Roerich a pictat peste 500 de tablouri. Echipa a avut si alte scopuri, cum ar fi: studiul pozitiilor vechilor monumente, studiul religiilor contemporane, realizarea hartii migratiei popoarelor, studiul posibilitatii unor explorari arheologice ulterioare si obtinerea unei colectii rare de material etnografic si lingvistic asupra culturii din Asia Centrala.
“In fiecare oras, in fiecare asezare din Asia”, spunea Roerich, “am cautat sa dezvalui ceea ce memoria colectiva pastrase in traditia populara. Prin intermediul povestilor care au ajuns pana la noi se poate cunoaste realitatea trecutului. In fiecare scanteie de traditie populara exista o picatura a marelui Adevar, modificata sau impodobita.”
Experientele lui Roerich in aceasta expeditie i-au asigurat un material bogat care, ulterior, a aparut in mai multe carti: Himalaya (1926), Inima Asiei (1929) si jurnalul de calatorie Altai Himalaya (1929). Altai Himalaya este o lucrare ce se constituie dintr-o serie de observatii si note “luate pe saua calului si in cort”. In acest jurnal, Roerich a scris mult despre calatoria lui Issa in Orient, pentru ca a gasit legende referitoare la aceasta pe tot cuprinsul Asiei centrale. “In Srinagar am intalnit pentru prima data legenda curioasa despre vizita lui Iisus in aceste locuri. Dupa aceasta, am vazut cat de larg este raspandita in India, in Ladakh si in Asia centrala legenda vizitei lui Hristos in acele parti, in timpul lungii sale absente mentionate in Evanghelii”, relateaza Roerich in cartea sa Inima Asiei.
Pe masura ce legenda aparea din nou si din nou, in Kashmir, Ladakh, Mongolia, Sinkiang si in ale locuri, el a remarcat ca “toate versiunile se pun de acord asupra faptului ca in vremea absentei sale, Hristos a fost in India si in Asia”. In timp ce se afla in Ladakh, Roerich a notat: “Scrierile lama-silor pomenesc cum Hristos a preaslavit-o pe femeie, pe Mama Lumii, si ce credea Iisus despre asa-numitele miracole.”
Un pasaj lung din cartea Altai Himalaya, inregistrat in timpul sederii la Leh, comenteaza unele opinii despre legenda lui Iisus: “Un hindus de buna credinta a spus lucruri pline de miez despre manuscrisul vietii lui Issa: «De ce considerati voi ca fiind de la sine inteles ca Issa a fost in Egipt in timpul absentei sale din Palestina? Este firesc ca el sa-si fi petrecut anii de tinerete studiind. Ceea ce a invatat el in acea perioada a influentat in mod direct predicile lui de mai tarziu. Care sunt sursele la care duc aceste predici? Ce elemente egiptene exista in predici? Si de ce nu am vedea in ele elemente budiste sau de filosofie indiana? Este dificil sa intelegem de ce peregrinarile lui Issa pe drumul caravanelor, in India si in regiunea ocupata acum de Tibet sunt atat de vehement negate. »”
Desi nu este nici o indoiala ca Roerich cunostea legenda lui Notovici, el a descoperit noi surse care confirmau existenta acesteia si a publicat si materiale despre sfantul Issa din manuscrise care nu au fost reproduse de Notovici.
Am prezentat relatarile acestor 3 calatori in Asia pentru a arata ca legenda Sfantului Issa este cat se poate de vie si raspandita in India si in Tibet. La acestea se pot adauga si alte marturii, care au fost incluse in excelentul studiu al lui Elisabeth Clare Prophet intitulat “Anii pierduti ai lui Iisus”. Celor sceptici care vor ridica din umeri si vor spune: “astea-s povesti...”, le vom raspunde ca “nu iese fum fara foc”. La urma urmelor, nu exista nici o dovada clara ca Iisus ar fi fost in Nazaret intre 12 si 30 de ani... Poate cronovizorul parintelui Pellegrino Ernetti ne-ar putea ajuta la restabilirea adevarului, dar aceasta este o alta istorie.
Fragmente din manuscrisul despre viata lui Iisus in India si in Tibet
“Fa un miracol”, i-au spus preotii, “si lasa-l pe Dumnezeul tau sa ne distruga zeii, daca zeii nostri il umplu de dispret.”
Dar Issa a spus: “Minunile Dumnezeului meu au fost facute inca din prima zi in care universul a fost creat. Ele se savarsesc in fiecare zi si in fiecare clipa. Acela care nu le vede, este lipsit de unul dintre cele mai minunate daruri ale vietii.” (VII, 4-5).
Si Issa a spus: “Sa nu credeti in minunile savarsite de mana omului, pentru ca doar acela care domina natura este capabil de a face tot ceea ce este supranatural, in timp ce omul este lipsit de puterea de a sta in calea maniei vanturilor sau de a imprastia ploaia.
Cu toate acestea, exista un singur miracol pe care omul il poate realiza: atunci cand, plin de o credinta sincera, el hotaraste sa smulga din radacina inimii sale toate gandurile rele si cand, pentru a-si atinge acest scop, el respinge toate caile cele necinstite.” (XI, 7-8)
Despre viata sfantului Issa
Textul intitulat de Notovici “Viata sfantului Issa, cel mai bun dintre fiii oamenilor” cuprinde 244 versete distribuite in 14 capitole, dintre care cel mai lung capitol are 27 versete.
Cateva dintre ele reiau teme cunoscute din Vechiul si Noul Testament: robia evreilor in Egipt, mantuirea poporului lui Israel de catre Moise, lepadarea de credinta a iudeilor urmata de invaziile straine, subjugarea lor de catre romani si, in cele din urma, intruparea copilului divin intr-o familie de oameni saraci, dar credinciosi. Dumnezeu vorbeste prin gura acestui copil si oamenii vin de pretutindeni sa-l asculte.
Relatarea trece apoi foarte repede la cel de-al 13-lea an al vietii lui Issa, primul dintre anii sai asa-zis “pierduti”, vreme la care tanarul paraseste in taina casa tatalui sau din Ierusalim si porneste impreuna cu o caravana de negustori spre Orient, pentru a se perfectiona in “Cuvantul Divin” si pentru a studia “legile marelui Buddha”.
Se spune ca Issa avea 14 ani atunci cand a trecut prin Sind, o regiune situata in sud-estul Pakistanului de astazi, in valea inferioara a fluviului Indus, si s-a stabilit printre arieni. Faima sa s-a raspandit repede si de aceea a fost rugat de jainisti sa ramana cu ei. El a plecat insa mai departe si a ajuns la Jaganath, unde a fost primit cu bucurie de catre preotii brahmani care l-au invatat sa citeasca, sa inteleaga Vedele, sa tamaduiasca si sa exorcizeze. Issa a petrecut 6 ani studiind si invatandu-i pe altii la Jaganath, Rajagriha, Benares si in alte orase sfinte, dupa care a fost implicat intr-un conflict al castelor indiene
Castele preotilor si razboinicilor (brahmanii si kshatriya-sii) s-au revoltat pentru ca Issa indraznise sa predea scrierile sfinte celor din castele inferioare, respectiv vaisya-sii (casta fermierilor si a negustorilor) si sudra-sii (casta muncitorilor si a taranilor).
Considerandu-se injositi, preotii si razboinicii au planuit sa-l condamne pe Issa la moarte. Avertizat de pericol de catre sudra-si, Issa a parasit orasul Jaganath in timpul noptii si a ajuns la poalele Himalayei, in Nepalul de Sud, acolo unde, cu 5 secole in urma, se nascuse Buddha Sakyamuni (cunoscut pe atunci drept printul Siddharta Gautama).
Dupa 6 ani de studiu, Issa “a devenit un predicator perfect al scrierilor sacre”. A parasit apoi Himalaya si a calatorit spre vest, predicand impotriva adorarii idolilor. S-a intors in cele din urma in Palestina, la varsta de 29 de ani.
Viata sfantului Issa, asa cum este relatata de manuscrisele budiste, poate fi impartita in 3 parti. Prima parte – capitolul I pana la mijlocul capitolului IV – trateaza conditiile care au condus la incarnarea sa, nasterea si primii sai ani de viata.
Cea de a doua parte – ceea ce a ramas din capitolul IV pana la capitolul VIII – expune in detaliu anii “pierduti”, de la varsta de 13 ani pana la 29 ani, timp in care Issa a studiat in India si in Tibet.
Partea finala (capitolele de la IX la XIV) cuprinde desfasurarea evenimentelor din timpul misiunii sale in Palestina. Relatarea a ceea ce s-a petrecut dupa intoarcerea sa in Palestina, desi este aproape similara cu cea consemnata in Evanghelii, contine totusi unele diferente importante. Ioan Botezatorul nu apare in cartea “Viata sfantului Issa”.
De asemeni, aici Pilat este cel care il condamna pe Iisus, temandu-se de popularitatea acestuia in randul maselor si de posibilitatea ca Iisus sa fie ales rege, in timp ce preotii evrei si batranii intelepti nu ii gasesc nici o vina. In final, judecatorii ii spun lui Pilat: “Nu vom lua asupra capetelor noastre marele pacat al condamnarii unui om nevinovat si al achitarii unor hoti”, dupa care ei si-au spalat mainile intr-un vas cu apa sacra, spunand: “Suntem nevinovati de moartea acestui om drept”.
Urmeaza rastignirea si apoi disparitia corpului lui Issa din mormant, ceea ce a facut sa se creada ca “Judecatorul suprem si-a trimis ingerii sa ia ramasitele pamantesti ale sfantului in care o parte din Spiritul Divin salasluise pe pamant”.
Textul se incheie cu relatarea persecutiilor la care au fost supusi discipolii lui Issa, discipoli care vor predica mai departe si ii vor converti pe pagani la crestinism.
Swami Abhedananda confirma povestea lui Notovici
Kaliprasad Chandra (pe numele sau spiritual Swami Abhedananda), a studiat engleza si sanscrita la Seminarul Oriental din Calcutta. Erudit precoce, familiarizat atat cu literatura orientala cat si cu cea occidentala, el examinase toate scolile filosofice si participase la cursuri tinute de yoghini, de panditi si de mesageri ai crestinatatii, brahmanismului si hinduismului. Din 1884 a devenit discipolul marelui intelept indian Sri Ramakrishna. Intre anii 1886 si 1896 a dus o viata de sadhu ratacitor, a facut pelerinaje la locurile sfinte din India si a trait in Himalaya practicand asiduu disciplinele spirituale. Apoi, din 1896, el a plecat in Occident pentru a raspandi acolo filosofia Vedanta. Abia in 1921 Swami s-a imbarcat pentru India in portul San Francisco, pornind spre realizarea celui mai frumos vis al sau, acela de a traversa muntii Himalaya.
Abhedananda a inregistrat evenimentele calatoriei sale intr-un volum intitulat “In Kashmir si in Tibet”. Aici el scrie ca dupa ce a ajuns la manastirea Himis din Ladakh si a vizitat manastirea si imprejurimile, le-a pus lama-silor intrebari legate de veridicitatea povestirii lui Notovici. Atunci, lama care il ghidase pe Swami prin manastire a luat un manuscris despre Issa de pe raft si i l-a aratat. El i-a spus ca manuscrisul era o copie, si ca originalul se afla intr-o manastire la Marbur, langa Lhassa. Originalul fusese scris in limba pali, iar aceasta era o traducere in tibetana, toate in conformitate cu relatarile lui Notovici. La cererea lui Abhedananda, lama l-a ajutat sa traduca textul in limba engleza, versiune care a fost tradusa ulterior in bengali si publicata impreuna cu extrase din varianta englezeasca a cartii lui Notovici, in cartea sa “In Kashmir si in Tibet”.
Swami Abhedananda a adaugat cateva detalii care lipsesc din relatarea ziaristului rus, inclusiv o nota de subsol care descrie cum s-a oprit Iisus la marginea unui iaz de langa Kabul pentru a-si spala mainile si picioarele, si pentru a se odihni. Iazul acela exista inca si este cunoscut sub numele de Iazul lui Issa. In amintirea acelui eveniment, in fiecare an se tine aici un targ, fapt mentionat intr-o carte araba, Tarig-A-Ajhan.
Yogaesoteric.
Nu exista nici un document si nici o dovada ca intre 12 ani si 30 de ani Iisus a fost in Nazareth sau in imprejurimi. Mai multi calatori in Orient afirma insa ca au vazut si chiar au copiat un text budist despre sfantul Issa, care relateaza ca Iisus Hristos a petrecut acei ani in India si in Tibet.
Crestinatatea s-a obisnuit, de mai bine de 2000 de ani, sa-l “inchida” pe Iisus in cele 4 Evanghelii ale Noului Testament si, eventual, in forma implicita, in Faptele Apostolilor. Nici o alta sursa despre viata si invataturile Fiului lui Dumnezeu nu este luata in considerare de catre oficialii religiei crestine. Pentru acestia, orice alta scriere care poarta amprenta Invatatorului, in afara celor mai sus mentionate, este considerata apocrifa. Cu alte cuvinte, aceste scrieri ar contine mai multa fantezie si mai putin adevar. Evanghelia lui Toma, atat de simbolica si de profunda, apoi scrierile sub dictare divina, exprimate la persoana I de insusi Iisus si puse pe hartie de Jakob Lorber si nu in ultimul rand, manuscrisul despre viata profetului Issa pastrat la manastirea tibetana Himis din tinutul Ladakh, sunt tot atatea dovezi ale unei vieti divine, traite sub semnul miracolului.
Probabil ca multi v-ati intrebat de ce nici una din cele 4 Evanghelii nu spune nici un cuvintel despre viata lui Iisus de la 12 pana la 30 de ani. Evanghelia lui Luca are totusi un singur verset referitor la aceasta perioada: “Si Iisus crestea in intelepciune si in statura, si era tot mai placut inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor.” Ce a facut Iisus in anii aceia? S-a dus la scoala, a invatat de la cineva cum sa faca miracolele pe care le-a infaptuit ulterior, in cei 3 ani de peregrinari prin tinuturile Galileii, Iudeii si Samariei? Sau pur si simplu a dus o existenta obisnuita, nemarcata de nici un eveniment care sa merite sa fie consemnat?
Pozitia traditionala adoptata de eruditii si de teologii crestini este aceea ca in acesti ani Iisus a fost in Nazaret sau prin apropiere, si ca nu s-a scris nimic despre el in acea perioada pentru ca nu a facut nimic demn de a fi consemnat.
Raspunsul la aceasta intrebare a venit din inima Asiei, sub forma unei carti publicate in 1894 de ziaristul rus Nikolai Notovici: “Viata necunoscuta a lui Iisus Hristos”. Notovici sustinea in aceasta carte ca, in timpul calatoriei sale in Ladakh (zona supranumita “Micul Tibet”) in anul 1887, a gasit o copie a unui vechi manuscris budist care spunea in mod explicit unde fusese Iisus in timpul anilor sai “pierduti”: in India si in Tibet.
Nikolai Notovici a vazut manuscrisul de la Himis
In 1887, Nikolai Notovici a plecat intr-o calatorie spre India, obiectivul sau fiind “studierea obiceiurilor si a modurilor de viata ale popoarelor Indiei si, in acelasi timp, investigarea naturii maiestuoase a arheologiei misterioase din aceasta tara minunata”. El a intrat in India prin muntii Afganistan, a trecut prin Rawalpindi, Punjab, templul de aur de la Amritsar, apoi a traversat Kashmirul, “valea fericirii vesnice”, pentru a se indrepta spre Ladakh. De acolo, Notovici intentiona sa se intoarca in Rusia prin Karakorum si Turkestanul chinez. In drumul sau, a vizitat o gompa (literal inseamna “loc retras”) budista. la Mulbek.
Aici, ziaristul rus a fost primit de un lama care i-a spus ca in arhivele din Lhassa, capitala Tibetului si resedinta lui Dalai Lama, se gaseau cateva mii de manuscrise antice despre viata profetului Issa, numele oriental al lui Iisus. La Mulbek nu exista nici un astfel de document, din pacate, insa lama i-a indicat in continuare cateva dintre cele mai importante manastiri care aveau cópii ale manuscriselor. Ideea gasirii si studierii acestor manuscrise l-a fascinat intr-atat pe Notovici incat s-a decis sa ajunga pana la Lhassa, oras interzis celor care nu erau budisti. Mergand din manastire in manastire in cautarea acestor manuscrise misterioase, el a ajuns la manastirea Himis, situata la 25 de mile de Leh, capitala Ladakhului.
Himis, numita de catre fondatorii ei “Sustinatorul sensului preceptelor lui Buddha”, este cea mai mare si mai importanta manastire din Ladakh. Datorita izolarii ei intr-o vale ascunsa din Himalaya, la 4500 m altitudine, cei care au vizitat-o spun ca ea evoca viziuni ale taramului mitic Shangri-La.
La Himis, Notovici a asistat la unul dintre ritualurile pentru alungarea fortelor raului realizate de lama-si, dupa care l-a intrebat pe conducatorul manastirii daca auzise vreodata de Issa. Lama i-a raspuns ca budistii il respecta foarte mult pe Issa, dar nimeni nu stia prea multe despre el, cu exceptia acelor lama-si care citisera relatari referitoare la viata sa. El a mai precizat ca, printre numeroasele pergamente de la Himis, “pot fi gasite descrieri ale vietii si ale faptelor lui Buddha Issa, care a predicat doctrina sfanta in India si printre copiii lui Israel”. Potrivit acelui lama, documentele originale aduse din India in Nepal si apoi in Tibet fusesera scrise in limba pali, limba religioasa a budistilor. Copia de la Himis era o traducere in tibetana a acestora.
Soarta a facut ca, la doar jumatate de zi dupa ce a parasit manastirea Himis, Notovici sa fie fortat sa se intoarca, pentru ca si-a fracturat un picior. In perioada convalescentei sale, Marele lama de la Himis a scos la iveala in cele din urma doua volume mari, legate in piele si ingalbenite de timp, si a citit cu voce tare capitolele legate de viata sfantului Issa. Interpretul lui Notovici a tradus textul pe care ziaristul rus si l-a notat cu minutiozitate in jurnal.
Biografia lui Issa era alcatuita din versete izolate care nu aveau titlu si care erau imprastiate pe parcursul textului. Notovici a grupat versetele si le-a pus in ordine dupa care, cativa ani mai tarziu, a publicat documentele impreuna cu relatarea descoperirii sale in cartea “Viata necunoscuta a lui Iisus Hristos”, carte ce a fost foarte apreciata in epoca dar a si constituit obiectul unor vii controverse.
O marturie din Shambala: Nicholas Roerich
Nicholas Roerich, personalitate remarcabila a Rusiei secolului trecut, pe care fostul presedinte Mihail Gorbaciov il numea “unul dintre stalpii culturii ruse”, a scris in cartile sale despre calatoriile Sfantului Issa in Orient. Intre anii 1924-1928 el a condus o expeditie prin Asia Centrala, cu itinerariul: Sikkim, Punjab, Kashmir, Ladakh, Karakorum, Muntii Altai, Mongolia, desertul Gobi, Tibet.
Nicholas, sotia sa Helena si fiul lor George au constituit sufletul acestei expeditii in Asia Centrala, care a fost alcatuita din 9 europeni, 36 de localnici si 102 animale (camile, iaci, cai si catari). Ei au fost insotiti, in timpul calatoriei prin Sikkim, de catre celalalt fiu al familiei Roerich, Sviatoslav, si de catre lama Lobsang Mingyur Dorje.
Expeditia a avut scopuri multiple. Obiectivul principal era acela de a reda in imagini picturale tinuturile si popoarele din Asia Centrala, astfel ca, pe intreaga durata a calatoriei, Nicholas Roerich a pictat peste 500 de tablouri. Echipa a avut si alte scopuri, cum ar fi: studiul pozitiilor vechilor monumente, studiul religiilor contemporane, realizarea hartii migratiei popoarelor, studiul posibilitatii unor explorari arheologice ulterioare si obtinerea unei colectii rare de material etnografic si lingvistic asupra culturii din Asia Centrala.
“In fiecare oras, in fiecare asezare din Asia”, spunea Roerich, “am cautat sa dezvalui ceea ce memoria colectiva pastrase in traditia populara. Prin intermediul povestilor care au ajuns pana la noi se poate cunoaste realitatea trecutului. In fiecare scanteie de traditie populara exista o picatura a marelui Adevar, modificata sau impodobita.”
Experientele lui Roerich in aceasta expeditie i-au asigurat un material bogat care, ulterior, a aparut in mai multe carti: Himalaya (1926), Inima Asiei (1929) si jurnalul de calatorie Altai Himalaya (1929). Altai Himalaya este o lucrare ce se constituie dintr-o serie de observatii si note “luate pe saua calului si in cort”. In acest jurnal, Roerich a scris mult despre calatoria lui Issa in Orient, pentru ca a gasit legende referitoare la aceasta pe tot cuprinsul Asiei centrale. “In Srinagar am intalnit pentru prima data legenda curioasa despre vizita lui Iisus in aceste locuri. Dupa aceasta, am vazut cat de larg este raspandita in India, in Ladakh si in Asia centrala legenda vizitei lui Hristos in acele parti, in timpul lungii sale absente mentionate in Evanghelii”, relateaza Roerich in cartea sa Inima Asiei.
Pe masura ce legenda aparea din nou si din nou, in Kashmir, Ladakh, Mongolia, Sinkiang si in ale locuri, el a remarcat ca “toate versiunile se pun de acord asupra faptului ca in vremea absentei sale, Hristos a fost in India si in Asia”. In timp ce se afla in Ladakh, Roerich a notat: “Scrierile lama-silor pomenesc cum Hristos a preaslavit-o pe femeie, pe Mama Lumii, si ce credea Iisus despre asa-numitele miracole.”
Un pasaj lung din cartea Altai Himalaya, inregistrat in timpul sederii la Leh, comenteaza unele opinii despre legenda lui Iisus: “Un hindus de buna credinta a spus lucruri pline de miez despre manuscrisul vietii lui Issa: «De ce considerati voi ca fiind de la sine inteles ca Issa a fost in Egipt in timpul absentei sale din Palestina? Este firesc ca el sa-si fi petrecut anii de tinerete studiind. Ceea ce a invatat el in acea perioada a influentat in mod direct predicile lui de mai tarziu. Care sunt sursele la care duc aceste predici? Ce elemente egiptene exista in predici? Si de ce nu am vedea in ele elemente budiste sau de filosofie indiana? Este dificil sa intelegem de ce peregrinarile lui Issa pe drumul caravanelor, in India si in regiunea ocupata acum de Tibet sunt atat de vehement negate. »”
Desi nu este nici o indoiala ca Roerich cunostea legenda lui Notovici, el a descoperit noi surse care confirmau existenta acesteia si a publicat si materiale despre sfantul Issa din manuscrise care nu au fost reproduse de Notovici.
Am prezentat relatarile acestor 3 calatori in Asia pentru a arata ca legenda Sfantului Issa este cat se poate de vie si raspandita in India si in Tibet. La acestea se pot adauga si alte marturii, care au fost incluse in excelentul studiu al lui Elisabeth Clare Prophet intitulat “Anii pierduti ai lui Iisus”. Celor sceptici care vor ridica din umeri si vor spune: “astea-s povesti...”, le vom raspunde ca “nu iese fum fara foc”. La urma urmelor, nu exista nici o dovada clara ca Iisus ar fi fost in Nazaret intre 12 si 30 de ani... Poate cronovizorul parintelui Pellegrino Ernetti ne-ar putea ajuta la restabilirea adevarului, dar aceasta este o alta istorie.
Fragmente din manuscrisul despre viata lui Iisus in India si in Tibet
“Fa un miracol”, i-au spus preotii, “si lasa-l pe Dumnezeul tau sa ne distruga zeii, daca zeii nostri il umplu de dispret.”
Dar Issa a spus: “Minunile Dumnezeului meu au fost facute inca din prima zi in care universul a fost creat. Ele se savarsesc in fiecare zi si in fiecare clipa. Acela care nu le vede, este lipsit de unul dintre cele mai minunate daruri ale vietii.” (VII, 4-5).
Si Issa a spus: “Sa nu credeti in minunile savarsite de mana omului, pentru ca doar acela care domina natura este capabil de a face tot ceea ce este supranatural, in timp ce omul este lipsit de puterea de a sta in calea maniei vanturilor sau de a imprastia ploaia.
Cu toate acestea, exista un singur miracol pe care omul il poate realiza: atunci cand, plin de o credinta sincera, el hotaraste sa smulga din radacina inimii sale toate gandurile rele si cand, pentru a-si atinge acest scop, el respinge toate caile cele necinstite.” (XI, 7-8)
Despre viata sfantului Issa
Textul intitulat de Notovici “Viata sfantului Issa, cel mai bun dintre fiii oamenilor” cuprinde 244 versete distribuite in 14 capitole, dintre care cel mai lung capitol are 27 versete.
Cateva dintre ele reiau teme cunoscute din Vechiul si Noul Testament: robia evreilor in Egipt, mantuirea poporului lui Israel de catre Moise, lepadarea de credinta a iudeilor urmata de invaziile straine, subjugarea lor de catre romani si, in cele din urma, intruparea copilului divin intr-o familie de oameni saraci, dar credinciosi. Dumnezeu vorbeste prin gura acestui copil si oamenii vin de pretutindeni sa-l asculte.
Relatarea trece apoi foarte repede la cel de-al 13-lea an al vietii lui Issa, primul dintre anii sai asa-zis “pierduti”, vreme la care tanarul paraseste in taina casa tatalui sau din Ierusalim si porneste impreuna cu o caravana de negustori spre Orient, pentru a se perfectiona in “Cuvantul Divin” si pentru a studia “legile marelui Buddha”.
Se spune ca Issa avea 14 ani atunci cand a trecut prin Sind, o regiune situata in sud-estul Pakistanului de astazi, in valea inferioara a fluviului Indus, si s-a stabilit printre arieni. Faima sa s-a raspandit repede si de aceea a fost rugat de jainisti sa ramana cu ei. El a plecat insa mai departe si a ajuns la Jaganath, unde a fost primit cu bucurie de catre preotii brahmani care l-au invatat sa citeasca, sa inteleaga Vedele, sa tamaduiasca si sa exorcizeze. Issa a petrecut 6 ani studiind si invatandu-i pe altii la Jaganath, Rajagriha, Benares si in alte orase sfinte, dupa care a fost implicat intr-un conflict al castelor indiene
Castele preotilor si razboinicilor (brahmanii si kshatriya-sii) s-au revoltat pentru ca Issa indraznise sa predea scrierile sfinte celor din castele inferioare, respectiv vaisya-sii (casta fermierilor si a negustorilor) si sudra-sii (casta muncitorilor si a taranilor).
Considerandu-se injositi, preotii si razboinicii au planuit sa-l condamne pe Issa la moarte. Avertizat de pericol de catre sudra-si, Issa a parasit orasul Jaganath in timpul noptii si a ajuns la poalele Himalayei, in Nepalul de Sud, acolo unde, cu 5 secole in urma, se nascuse Buddha Sakyamuni (cunoscut pe atunci drept printul Siddharta Gautama).
Dupa 6 ani de studiu, Issa “a devenit un predicator perfect al scrierilor sacre”. A parasit apoi Himalaya si a calatorit spre vest, predicand impotriva adorarii idolilor. S-a intors in cele din urma in Palestina, la varsta de 29 de ani.
Viata sfantului Issa, asa cum este relatata de manuscrisele budiste, poate fi impartita in 3 parti. Prima parte – capitolul I pana la mijlocul capitolului IV – trateaza conditiile care au condus la incarnarea sa, nasterea si primii sai ani de viata.
Cea de a doua parte – ceea ce a ramas din capitolul IV pana la capitolul VIII – expune in detaliu anii “pierduti”, de la varsta de 13 ani pana la 29 ani, timp in care Issa a studiat in India si in Tibet.
Partea finala (capitolele de la IX la XIV) cuprinde desfasurarea evenimentelor din timpul misiunii sale in Palestina. Relatarea a ceea ce s-a petrecut dupa intoarcerea sa in Palestina, desi este aproape similara cu cea consemnata in Evanghelii, contine totusi unele diferente importante. Ioan Botezatorul nu apare in cartea “Viata sfantului Issa”.
De asemeni, aici Pilat este cel care il condamna pe Iisus, temandu-se de popularitatea acestuia in randul maselor si de posibilitatea ca Iisus sa fie ales rege, in timp ce preotii evrei si batranii intelepti nu ii gasesc nici o vina. In final, judecatorii ii spun lui Pilat: “Nu vom lua asupra capetelor noastre marele pacat al condamnarii unui om nevinovat si al achitarii unor hoti”, dupa care ei si-au spalat mainile intr-un vas cu apa sacra, spunand: “Suntem nevinovati de moartea acestui om drept”.
Urmeaza rastignirea si apoi disparitia corpului lui Issa din mormant, ceea ce a facut sa se creada ca “Judecatorul suprem si-a trimis ingerii sa ia ramasitele pamantesti ale sfantului in care o parte din Spiritul Divin salasluise pe pamant”.
Textul se incheie cu relatarea persecutiilor la care au fost supusi discipolii lui Issa, discipoli care vor predica mai departe si ii vor converti pe pagani la crestinism.
Swami Abhedananda confirma povestea lui Notovici
Kaliprasad Chandra (pe numele sau spiritual Swami Abhedananda), a studiat engleza si sanscrita la Seminarul Oriental din Calcutta. Erudit precoce, familiarizat atat cu literatura orientala cat si cu cea occidentala, el examinase toate scolile filosofice si participase la cursuri tinute de yoghini, de panditi si de mesageri ai crestinatatii, brahmanismului si hinduismului. Din 1884 a devenit discipolul marelui intelept indian Sri Ramakrishna. Intre anii 1886 si 1896 a dus o viata de sadhu ratacitor, a facut pelerinaje la locurile sfinte din India si a trait in Himalaya practicand asiduu disciplinele spirituale. Apoi, din 1896, el a plecat in Occident pentru a raspandi acolo filosofia Vedanta. Abia in 1921 Swami s-a imbarcat pentru India in portul San Francisco, pornind spre realizarea celui mai frumos vis al sau, acela de a traversa muntii Himalaya.
Abhedananda a inregistrat evenimentele calatoriei sale intr-un volum intitulat “In Kashmir si in Tibet”. Aici el scrie ca dupa ce a ajuns la manastirea Himis din Ladakh si a vizitat manastirea si imprejurimile, le-a pus lama-silor intrebari legate de veridicitatea povestirii lui Notovici. Atunci, lama care il ghidase pe Swami prin manastire a luat un manuscris despre Issa de pe raft si i l-a aratat. El i-a spus ca manuscrisul era o copie, si ca originalul se afla intr-o manastire la Marbur, langa Lhassa. Originalul fusese scris in limba pali, iar aceasta era o traducere in tibetana, toate in conformitate cu relatarile lui Notovici. La cererea lui Abhedananda, lama l-a ajutat sa traduca textul in limba engleza, versiune care a fost tradusa ulterior in bengali si publicata impreuna cu extrase din varianta englezeasca a cartii lui Notovici, in cartea sa “In Kashmir si in Tibet”.
Swami Abhedananda a adaugat cateva detalii care lipsesc din relatarea ziaristului rus, inclusiv o nota de subsol care descrie cum s-a oprit Iisus la marginea unui iaz de langa Kabul pentru a-si spala mainile si picioarele, si pentru a se odihni. Iazul acela exista inca si este cunoscut sub numele de Iazul lui Issa. In amintirea acelui eveniment, in fiecare an se tine aici un targ, fapt mentionat intr-o carte araba, Tarig-A-Ajhan.
Yogaesoteric.
Comentarii
Trimiteți un comentariu